Sofocle a fost un poet tragic proeminent al Greciei antice. Fiul lui Sofilo, un armurier bogat. Sofocle, când avea doar 16 ani, a fost ales ca director al corului de băieți, pentru a sărbători triumful Salaminei. A devenit cunoscut public ca poet al genului tragic în 468 î.Hr., într-un concurs teatral, desfășurat în fiecare an, la Atena, în timpul festivalurilor dionisiace. În acest concurs a reușit să-l învingă pe Eschil.
De atunci, cariera literară a lui Sofocle nu a avut nicio comparație, atât de mult încât a publicat în jur de 122 de tragedii pentru festivaluri, dintre care a obținut 24 de triumfe, depășind pe Eschil care avea doar 13 ani. În acest fel, Sofocle a devenit un personaj o parte importantă a Atenei și viața sa lungă se potrivesc perfect cu momentele de cea mai mare relevanță pentru oraș.
Cei mai buni prieteni ai săi au fost Pericles și Herodot, el nu s-a arătat niciodată prea interesat de problemele politice, deși a fost ales de câteva ori ca strateg și a participat la diferite călătorii ateniene, împotriva lui Samos, eveniment care a fost exprimat de Plutarh în lucrarea sa „vieți paralele” ”.
Moartea acestui mare poet are loc în timpul războiului împotriva Spartei, conflict care a marcat începutul sfârșitului guvernului atenian. Se spune că armata agresorului a solicitat un armistițiu, pentru ca înmormântările să poată fi desfășurate în mod corespunzător.
Pentru mulți Sofocle a fost un mare dramaturg grec, datorită echilibrului său expresiv. A adus numeroase contribuții la arta dramatică și a impus două inovații: intrarea unui al treilea actor pe scenă și ruperea stilului trilogiei, care a fost impusă de Eschil. Sofocle consideră că arta dramatică ar trebui apreciată ca un conflict de voințe, înțelegând-o ca o serie de metode care permit transmiterea unei povești.
Printre cele mai remarcabile lucrări ale sale se numără „ Oedip Regele ”, o lucrare considerată de Aristotel ca fiind cea mai semnificativă din genul tragediilor grecești.
