Sarcasmul este numit forma umorului în care se caută să ridiculizeze sau să umilească, într-un fel, destinatarul mesajului, prin utilizarea ironiei în expresia sa cea mai crudă. Zicalele amare ironice sunt, de asemenea, numite astfel, cu care se caută să ridice o plângere sau, bine, că cineva este împotriva ideilor discutate. Comentarii dureroase și tachinări grele, uneori estompând linia care îl separă de insultele vulgare, sarcasmul este, în cuvintele lui Oscar Wilde, „cea mai mică formă de umor, dar cea mai înaltă expresie a spiritului”.
Acest cuvânt provine din cuvântul latin „sarcasme”, iar acesta, la rândul său, din grecescul „σαρκασμός” (sarkasmos), care poate fi tradus literal prin „mușcătură de buze” sau „mușcătură de buze”. Aceasta, ca expresie plină de umor, se naște din ironie, acele fraze sau propoziții care, combinând tonul vocii și expresia corporală, implică opusul la ceea ce se referă de fapt; un exemplu în acest sens ar fi acei oameni care scriu în toaletele publice „nu scriu în toaletele publice”. Sarcasmul păstrează o mare parte din esența ironică, dar îl acoperă cu un alt obiectiv: să rănească puțin persoana care primește comentariul.
În comunicarea orală, sarcasmul poate fi interpretat în diferite moduri și există o serie de factori care pot modifica interpretarea. În unele cazuri, dacă ideile, care sunt contrare, nu sunt exprimate cu un anumit grad de claritate, poate duce la confuzie. În plus, utilizarea sarcasmului poate varia de la o persoană la alta, datorită mediului cultural pe care îl are.
