Un semn este, în general, o reprezentare grafică care indică sau are un scop ca ghid în orice cale sau funcție. Un semnal corespunde funcțiilor unui indicator, deoarece un semnal reflectă starea operațiunii efectuate. Prezența semnalelor în orice acțiune implică organizarea de icoane, imagini și exerciții pentru a informa care este situația. Convenția imaginilor cu obiceiul minții umane permite semnalelor să facă parte dintr-un stimul senzorial, adică modul în care este perceput un semnal nu trebuie să fie în întregime vizual.
Un semnal care face parte din viața de zi cu zi este semnalul de circulație, acesta constă din indicatori dispuși pe drumurile pe care circulă circulația vehiculelor și pietonii, acest lucru pentru a informa publicul larg care este modul în care că trebuie să circule pe străzi, pentru a evita un accident, pentru a menține o ordine stabilită în oraș și astfel să garanteze un flux optim de trafic. Semnalele ca aplicație sunt un instrument pur senzorial, deoarece sunt percepute cu simțurile și sunt analizate și asociate. Uneori semnalele nu corespund direct acțiunii de executat, dar convenția și obiceiul permit o interpretare corectă a acestora. De exemplu:semnalul de oprire, care indică destinatarului că trebuie să-și oprească vehiculul sau mersul său, constă dintr-o mână plasată cu degetele astfel sus, care arată o palmă a mâinii perpendiculare pe sol.
Este, de asemenea, numit prin expresie simplă și ușoară Semnal către transmiterea (recepția și emisia) de date de către companiile de rețele de telefonie, atât mobile, cât și locale. Ne referim la semnal ca fiind capacitatea diferitelor dispozitive de a percepe datele necesare pentru a-și îndeplini funcțiile de comunicare. În unele cazuri, ne referim la semnal ca zona de acoperire pe care o are dispozitivul, „S-ar putea să existe semnal acolo, pentru că aici în birou nu există”
