Sintrom este un anticoagulant care se administrează pacienților cu risc de tromboză sau embolie. Atunci când ia acest medicament, individul trebuie să urmeze controale riguroase cu cardiologul pentru a evalua modul în care funcționează medicamentul și ajustarea progresivă a dozei.
Acest medicament este utilizat în principal la pacienții cu aritmii cardiace ca un rezultat al acestuia pot forma cheaguri de sânge în interiorul corpului, care ar fi aproape imposibil de persoana. Este necesar ca pacienții care utilizează proteze cu valve metalice să ia acest medicament pentru a evita strângerea de sânge pe proteze.
Unul dintre dezavantajele sintromului este că o doză fixă nu poate fi administrată, deci trebuie efectuate evaluări continue pentru a determina nivelul de coagulare a sângelui. De exemplu, dacă doza luată de pacient este foarte mică, sângele se coagulează într-un mod normal, ca și cum nu ar fi luat tratamentul, atunci este momentul în care doza trebuie crescută. Dar dacă este foarte mare, sângele va fi extrem de anticogulant și va exista un risc de sângerare.
Unii pacienți cu vârsta peste 70 de ani tind să aibă concentrații plasmatice mai mari decât tinerii cu aceeași doză zilnică. Cea mai mare parte a acenocumarolului se găsește în plasmă, 98,7% legându-se de proteinele plasmatice, în special de albumină, și aici se găsește medicamentul.
Printre cele mai semnificative efecte secundare ale acestui anticoagulant se numără apariția sângerărilor din nas, gingii sau urină.
