Cuvântul Solut provine din latinescul „ Solutus ”, care poate fi tradus ca liber, dizolvat, liber sau eliberat. O soluție (sau soluție) este dată de două componente de bază, solutul și solventul (sau solventul); solutul este cel care se dizolvă într-o soluție. Dacă se compară cantități între cele două componente ale soluției, în general, solutul este dat în cantitate mai mică decât solventul. De asemenea, într-o soluție solutul este cel care definește concentrația acestuia în funcție de proporția sa, adică, dacă cantitatea de solut este mică, concentrația soluției este scăzută și invers.
Solutul poate apărea în oricare dintre cele trei stări ale materiei, și anume: solid, lichid sau gazos, dar cel mai frecvent este că solutul se află într-o stare solidă dizolvându-se într-un solvent lichid, obținându-se astfel o soluție lichidă (fără se formează o a doua fază). Solubilitatea unui compus chimic depinde în mare măsură de polaritatea acestuia. În general, compușii moleculari ionici și polari sunt solubili în solvenți polari precum apa sau etanolul; și compuși moleculari apolari în solvenți apolari cum ar fi hexan, eter sau tetraclorură de carbon. Exemple de soluții lichide obișnuite: amoniac hidratat (NH4OH), soluție gazoasă, amoniac și dioxid de carboncare sunt poluanți atunci când sunt combinați cu un solvent cum ar fi apa creează o soluție toxică, în cele din urmă, cel mai simplu exemplu este cel al solutului solid, orice compus care degenerează într-un lichid poate fi considerat solut, cum ar fi zahărul.
Importanța acestui termen chimic rezidă direct în funcția sa și utilizarea constantă în laborator, deoarece pe acest site funcțiile care sunt efectuate sunt pur experimentale, astfel încât utilizarea și valoarea care sunt date în practică sunt relevante. Cu toate acestea, deși etimologia cuvântului ne arată o cale spre chimie, acest cuvânt este folosit și în alte domenii, referindu-se la aplicații și adăugat la un compus nu neapărat în stările în care se lucrează chimia, un Un exemplu poate fi instalarea unei aplicații suplimentare pe un sistem de operare.
