„Stonehenge” este numele dat unui megalit (o construcție mare) situat în Wiltshire, Anglia, alcătuit dintr-o serie de pietre îngropate, dispuse în mod circular. Aceasta, împreună cu alte rămășițe de monumente preistorice din împrejurimi, a fost declarată Patrimoniu Mondial de către UNESCO în 1986. Acest tip de construcție este adesea numit „crómlech”, un termen care provine din vechiul galeză „crwnlech” ”, Adică„ piatră plană (plasată în) curbă ”. O lume de nivel, Stonehenge se bucură de o mare popularitate, atrăgând milioane de vizitatori pe an.
Stonehenge este format dintr-o serie de roci de diferite înălțimi, organizate în patru cercuri concentrice. Șirul de roci din exterior are o înălțime de cel puțin 30 de metri; În cadrul său, există alte roci mai mici, care se disting prin culoarea lor albastră. În mijlocul monumentului, există o piatră mare, plată, care este întotdeauna denumită „Altarul”. Construcția sa datează în jurul anului 2500 î.Hr., în timpul neoliticului; a fost modificat ceva timp mai târziu, dobândind aspectul actual. Metodele care au fost utilizate pentru construcția sa rămân necunoscute, dar ipoteza că pietrele au fost mobilizate cu bile de lemn a câștigat o mare popularitate.
Cercetătorul Universității din Sheffield, arheologul Mike Parker Pearson, a efectuat o serie de săpături în care a descoperit o întreagă comunitate, plină de case stâncoase care erau locuite doar în anumite perioade ale anului; astfel, au început să vorbească despre un mare complex de căi cromate și ceremoniale. Cu toate acestea, în ceea ce privește obiectivul Stonehenge, s-a susținut că ar fi putut servi ca observator astronomic sau ca un fel de altar, pentru a se închina cadavrelor unor oameni importanți; primul este susținut de solstițiul de vară, deoarece, în timpul acesta, soarele răsare prin axa construcției și apune prin axa Woodhenge, în timp ce al doilea prin descoperirea rămășițelor a 300 de oameni, al căror timp de moarteeste de acord cu cel al clădirii.
