În mod normal, este de așteptat substanțele care, dacă inițial sunt la temperatura camerei și în stare solidă; iar dacă temperatura ar crește, acestea vor ajunge la starea lichidă. Dacă acestea sunt în stare lichidă și temperatura crește, atunci ar fi de așteptat ca acestea să intre într-o stare gazoasă. Cu toate acestea, există anumite substanțe care merg direct de la starea solidă la starea gazoasă, cunoscută sub numele de sublimare.
Sublimarea apare atunci când în anumite condiții de presiune, nu există o temperatură la care faza lichidă este posibilă. Adică, sublimarea are loc atunci când faza gazoasă este mai stabilă decât faza lichidă, deci atunci când temperatura crește, sistemul inițial solid nu trece prin faza lichidă, ci merge direct la faza gazoasă. Când se produce acest fenomen, atunci se spune că solidul sublimă. Trebuie remarcat faptul că sublimarea este unică și unică pentru starea solidă, prin definiție nu poate exista un lichid care să sublimeze. Acest lucru se datorează faptului că transformarea necesită trecerea de la solid la gaz.
Fără a implica schimbări de presiune, există unele substanțe care se sublimează în mod natural. Un exemplu clasic de substanțe care sublimează sunt acele substanțe care emit o aromă intensă foarte ușor. Scorțișoara este un exemplu al acestor substanțe. Ceea ce percepem nu este altceva decât molecule de scorțișoară care scapă din bețișoare de scorțișoară sau pulbere care se află în stare solidă și ajung la nasul nostru în stare gazoasă.
Gheata uscata este un exemplu de o substanță capabilă de sublimare. Purificarea sulfului și a iodului implică, de asemenea, un proces de sublimare. Este cunoscut sub numele de presiune de vapori sau saturație la presiunea la care, la o anumită temperatură, faza solidă (sau lichidă) și faza de vapori ating un echilibru dinamic sau o armonie.
Psihologie, între timp, vorbește despre sublimare de a numi un mecanism de apărare care implică înlocuirea obiectului dorinței instinct al individului cu un alt obiect, care își pierde taxa sexuală pe măsură ce trece prin constiinta.
În acest domeniu este necesar să subliniem că tatăl acestei terminologii a fost medicul și neurologul austriac Sigmund Freud, considerat și tatăl psihanalizei. Acest personaj a dezvoltat și a explicat pe larg sublimarea menționată anterior într-un număr mare de lucrări științifice, cum ar fi cazul lucrării intitulată „ Morala sexuală culturală și nervozitatea modernă.
