Cuvântul subiect provine din latinescul „subiectus”, care înseamnă a supune sau a supune. Acest cuvânt are mai multe utilizări în limba noastră; una dintre ele este de a descrie persoana sau individul despre care se vorbește, dar numele lor nu este cunoscut sau este menționat. Dar, pe de altă parte, termenul de subiect se referă la ceva care este înțeles ferm sau capturat de un lucru sau persoană, prin urmare nu poate fi mutat dintr-un anumit loc și nici nu poate scăpa sau cădea. Subiectul este, de asemenea, înțeles ca fiind entitatea care depune sau este expusă în special unei alte persoane sau lucruri.
În mediul filosofic, subiectul este cel de la care se anunță sau se predică ceva, acesta este cel care procedează conform voinței și deciziei sale, este cel care își conduce acțiunile și este în măsură să diferențieze realitatea ca obiect dincolo de conștiința ta subiectivă.
În gramatică, este numit sau cunoscut prin subiect, persoana, lucrul sau animalul despre care se vorbește sau se spune ceva, cu alte cuvinte este cel care efectuează acțiunea verbului, care poate fi înlocuit cu un pronume sau un substantiv, care se numește nucleul subiectului. Subiectul atașat predicatului este unul dintre cele mai importante elemente ale propozițiilor. Caracteristicile unui subiect sunt, mai întâi, expune cine cauzează, efectuează sau suferă acțiunea; iar al doilea este acela despre care se afirmă sau se refuză ceva.
