Se spune că cele trei părți sunt întotdeauna prezente în personalitate: ID OR IT, EGO OR I și SUPER EGO OR SUPER ME. Prin urmare, Freud este unul dintre cei mai mari reprezentanți ai psihologiei, în special al psihanalizei; indică faptul că fiecare dintre aceste părți îndeplinește o funcție primară în personalitatea individului într-un mod diferit. Prin urmare, este necesar să știm care sunt fiecare dintre aceste părți.
Freud a crezut că identificarea este cel mai important aspect al personalității noastre și, de asemenea, că identificarea este prezentă încă de la naștere, identificarea este cea mai dezorganizată parte a personalității noastre și conține motivele noastre de bază și instinctuale. Dacă aceste dorințe nu sunt îndeplinite imediat, rezultatul este stresul și anxietatea pentru individ.
Potrivit lui Freud, identificarea este sursa întregii energii psihice, făcându-l cel mai important aspect al personalității. Id-ul este controlat de „principiul plăcerii”, ceea ce înseamnă că toate acțiunile noastre sunt de a evita pedeapsa și de a crește instantaneu plăcerea. Practic Id-ul îi este foame pentru că trebuie să mănânci pentru a crește plăcerea. Este dorința de putere, un instinct uman normal. Este dorința sexuală de a ne satisface dorințele de a avea copii și de a ne transmite genele. Id-ul conține toate motivele pentru a ne spori dorințele și motivele instinctive. Un exemplu al principiului plăcerii este că, dacă ți-e foame, vei alege mâncare de mâncat și vei rezolva problema instantaneu.
Eul dezvoltă logica logică că nu putem avea tot ceea ce ne dorim. Eul ne leagă de lumea reală și de modul în care funcționează viața. Slujba ego-ului este de a se bucura de bucuriile identificării, dar într-un mod rezonabil. Eul este comparabil cu gândirea unui adult sau a unui copil atunci când intră în vârsta sa rațională.
Eul este răbdător și responsabil pentru a ne face să înțelegem mintea că putem obține ceva dacă așteptăm suficient de mult.
Superego-ul sau super eu. Partea personalității care influențează auto-observarea, autocritica și alte activități reflexive. Partea minții în care părinții sunt introiectați. Superego-ul diferă de conștiință prin faptul că:
a) aparține unui alt cadru de referință, mai degrabă moralitate decât etică (ce ar trebui făcut, mai degrabă decât dacă este bun sau rău), b) include elemente inconștiente și c) emană din acesta, ordinele și inhibițiile care provin din trecutul subiectului și care pot fi în conflict cu valorile etice actuale ale acestora.
Conștiința este adesea confundată cu Superego-ul, totuși, atunci când conștiința etică se dezvoltă dincolo de convenție, conștiința autonomă poate înlocui moralitatea instalată de Superego.
