Teatrul este spațiul contemplației, numele său este de origine greacă (Theatron), potrivit acestuia teatrul este una dintre cele mai recunoscute arte spectacolale din întreaga lume, constă în punerea în scenă în direct în fața a mii de spectatori, datorită care comentează progresiv o poveste către teatru este combinat de diferite elemente, actori, muzică, sunet, decor și, mai presus de toate, gesturile atunci când interpretează orice emoție. Numele de teatru nu este dat doar pieselor dramatice care sunt prezentate publicului, ci este descris și ca teatru pentru instalația sau clădirea în care are loc punerea în scenă.
În istorie se spune că teatrul și-a început începuturile pe vremea Greciei antice, la o anumită perioadă a anului locuitorii acestei națiuni organizând petreceri și sărbători în cinstea zeului Dionis (Dumnezeul vinului), punctual la vremea respectivă În timp ce recolta avea loc, unii locuitori au făcut spectacole live ale ditirambei. Ditiramba era un fel de imn care se cânta în cinstea acestui zeu, era recitat într-un mod cântat și cu spectacole live cu folosirea costumelor. Și așa mai departe, această tehnică a fost implementată pentru sărbătorirea fiecărui Dumnezeu specific, unde au fost expuse cele mai importante bătălii pe care le-au purtat în momentul lor pământesc.
Teatrul fiind o interacțiune actoricească între mai mulți indivizi care reprezintă o poveste în fața ochilor publicului, acestea trebuie să fie extrem de emoționale, toate emoțiile trebuie să fie pe deplin marcate, precum și momentul de a trece de la o emoție la alta, din acest motiv Pregătirea acordată fiecărui actor trebuie să fie exhaustivă, astfel încât să învețe să proiecteze tot ceea ce a fost interpretat într-un mod creativ și eficient, scopul oricărei piese este să trezească emoții în publicul său. Pentru a putea reprezenta o piesă de teatru este nevoie de un libret, persoanelor dedicate scrierii acestor opere de teatru li se dă numele de dramaturgi.
Pe vremea Greciei antice, se observă doar două tipuri de lucrări: cea extrem de melancolică, unde se povesteau povești dramatice cu finaluri întunecate, în care erau expuse intervențiile mistice ale zeilor și lucrările de comedie unde erau imitate conducătorii vremii.
