Aceasta este o specie de felină acum dispărută, care aparținea subfamiliei Macairodontin, experții afirmă că tigrul cu dinți de sabie a apărut pentru prima dată pe continentul american, în special în emisfera nordică a acestuia, în perioada Pliocenului și a dispărut în extremitatea sudică a acestuia în timpul evenimentului care a fost numit Great American Exchange. Se crede că masculii acestei specii ar putea ajunge la 300 kg, iar trăsătura lor distinctivă a fost dinții canini uriași care ieșeau din fălci, ceea ce i-a făcut unul dintre cele mai populare animale dispărute în rândul oamenilor.
Vechiul tigru cu dinți de sabie ar putea fi comparat cu ceea ce este leul african astăzi, ar putea atinge o înălțime medie de 1,1 metri printre cele mai mari exemplare, cu un corp mult mai robust decât cel al leului și poate ajunge cu ușurință la 280 kilograme, femelele față de masculi nu au prezentat diferențe semnificative în ceea ce privește mărimea, prin urmare, experții au teoria că, dacă ar trăi în grup, comportamentul lor este comparabil cu modul în care sunt pachetele de lupi astăzi.
Datele din studiile efectuate asupra fosilelor lor, care au fost găsite pe continentul american, arată că au trăit cu aproximativ 1,5 milioane de ani în urmă, în regiunile din America Centrală era obișnuit să frecventeze zonele climatice tropicale unde coniferele erau abundente, tufișurile și pajiștile, pentru a-și localiza prada care era în general mare, printre care ies în evidență caii și bizonii, dar abia după ce și-au doborât prada, a început să folosească dinții lor canini, care aveau o dimensiune de aproximativ 17 centimetri, au fost introduși în gâtul prăzii, dând astfel lovitura finală.
Dispariția acestui animal s-a întâmplat cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, când majoritatea animalelor mari de pe planetă au dispărut, provocând migrația multor specii rămase către pajiști, pentru care tigrul cu dinți de sabie nu s-a putut adapta pentru a supraviețui..
