În domeniul meteorologiei, o furtună electrică este definită ca un fenomen care se caracterizează prin fulgere constante în timp ce are loc, ceea ce generează zgomote mari în aer. Furtunile electrice sunt considerate periculoase, deoarece pe lângă fulgerele generate, care pot ajunge la o persoană, se produc și ploi abundente. Pe de altă parte, înnorarea caracteristică în acest tip de furtună este așa-numitul cumulonimbus, care are o nuanță cenușie, care poate atinge dimensiuni de două ori mai mari decât cel al unui nor comun.
Pentru a se forma o furtună, este necesar să existe prezența umidității, a aerului variabil care se ridică și a unui element capabil să mobilizeze aerul menționat. Procedura pentru formarea unei furtuni este după cum urmează.
Mai întâi trebuie să existe prezența aerului fierbinte care trebuie să conțină vapori de apă, apoi aerul menționat trebuie să crească menținându-și temperatura ridicată, în timp ce crește, există un transfer de căldurăcare merge de la scoarța terestră la atmosferă, atunci vaporii de apă trebuie să se răcească pentru a se condensa și a da astfel loc formării acoperirii cu nori. Acești nori au particularitatea că partea lor superioară are o temperatură mai scăzută decât regiunea inferioară, ceea ce face ca vaporii aflați în zona superioară să se transforme în bucăți de gheață care cresc în dimensiune. Mai târziu, temperaturile vor crește în interiorul norilor, ceea ce va crea mai mult abur pe măsură ce vânturile mai reci se mișcă din vârful norului. La rândul lor, bucățile de gheață care s-au format anterior sunt deplasate de vântspre sus și jos în mod repetat, ceea ce face ca bucățile de gheață să se ciocnească între ele și să se producă scântei, ceea ce generează încărcarea electrică în nor și să apară fulgerele.
La fel ca multe alte fenomene ale naturii, acesta prezintă un grad ridicat de pericol, întrucât razele care sunt generate pot ajunge la o persoană, încheindu-și viața aproape imediat sau, în caz contrar, pot cădea într-o clădire.
