Vidul este înțeles ca absența materiei într-un recipient sau spațiu specific; cu alte cuvinte, vorbim despre ceea ce nu are conținut. Cuvântul existențial, la rândul său, este legat de existența ființei, în special a omului; mult mai larg, este starea sau atitudinea vitală. Ca sentiment, vidul impune individului o serie de caracteristici care ar putea fi produsul unui anumit dezechilibru mental sau, dacă se dezvoltă, poate face să apară. Când factorul existențial este adăugat la această imagine, se referă la faptul că, acționând împreună asupra acestor simptome, persoana își pierde sensul vieții sale, al existenței sale.
Goliciunea, în unele cazuri, poate fi unul dintre modurile în care o persoană procesează durerea sau tristețea. În general, prezintă comportamente precum alienarea socială, apatia, plictiseala, un sentiment de singurătate și lipsă de speranță, precum și distimia și, în cazuri mult mai grave, depresia majoră. Într-un context cultural, această emoție are o conotație diferită. Între timp, în lumea occidentală, goliciunea este adesea legată de negativitate și diagnosticele psihice psihice, așa cum am menționat mai sus. În est, însă, aceasta este văzută ca o stare de realizare, în special în cele legate de budism și alte religii dharmice.
Goliciunea existențială poate fi un simptom al afecțiunilor medicale de o magnitudine alarmantă. În general, se recomandă persoanelor care prezintă simptome similare celor deja menționate, să recurgă la consultarea specialiștilor psihologici, precum psihoterapeuții, psihologii și, dacă este necesar, psihiatrii.
