Vegetația riverană este probabil pădurea cel mai puternic transformată de munca umană. Particularitățile terenurilor mediului riveran sunt astfel încât, practic toate văile în care accesibilitatea este suficientă, pădurile riverane au fost eliminate, fragmentate sau profund modificate și reduse la o fâșie îngustă lângă canal. Vegetația este adaptată particularităților pe care le arată mediul.
Este vegetație riverană, adică depinde fundamental de umiditatea solului. Din acest motiv, vegetația de pe malul râului își asumă ca factor de condiționare primar proximitatea și înălțimea mai mare sau mai mică în raport cu albia râului. Aceasta nu înseamnă că este complet independentă de factorii climatici, precipitații și temperatură, dar o afectează într-un grad mai mic decât alte tipuri de păduri care au nevoie de zone climatice.
Pădurile riverane sunt esențiale pentru moderarea ecologică, deoarece oferă adăpost pentru apă și sol, reducând precipitațiile și forțele apelor care ajung la râuri, lacuri și baraje, conservând calitatea apei și restricționând accesul agent poluant pentru mediul acvatic. De asemenea, ei creează agenți de comisioane care ajută la conservarea biodiversității; asigură hrană și adăpost pentru animale; construirea zidurilor naturale împotriva răspândirii dăunătorilor și bolilor agricole; și, în timpul dezvoltării lor, se absorb și stabilesc dioxidul de carbon, unul dintre cele mai importante gaze responsabile de schimbările climatice care perturbă planeta.
Printre amenințările care există pentru subzistența acestor păduri pot fi înlocuite cu culturi agricole și forestiere, redirecționarea întinderilor pe care se bazează, reconstrucția infrastructurilor hidraulice și profanarea de către speciile invazive. Vegetația de pe malul râului este legată de variația mediului fluvial, transformând variațiile acestor metode în probleme serioase pentru conservarea suprafețelor și varietății crângurilor.
Pe de altă parte, creșterea corectă a plantelor pe malul râului necesită lucrul unui raționament unificat care să fie de acord să caracterizeze diferitele comunități riverane cu uniformitate, astfel încât să fie aprobată caracterizarea secțiunilor de râuri cu valoare ecologică ridicată și care să permită alegerea corectă a speciilor vegetale pentru salvarea râurilor și a malurilor degradate.
