Termenul de lumânare poate avea semnificații diferite, dintre care una este că este o bucată de parafină sau ceară care are un fitil în interior și care iese în evidență pentru a fi aprinsă. Respectivul fitil este realizat din bumbac sau fibră, aranjat în spirală, grosimea fitilului va depinde de cantitatea de fibre care îl alcătuiesc. Și nivelul de finețe al fibrelor menționate. Lumânările făcute din seu au fitile groase, astfel încât flacăra să fie departe de grăsime.
Acest obiect este folosit ca sursă de lumină. Lumânările au apărut în timpul creștinismului, se spune că primii credincioși nu s-au putut întâlni pentru a-și predica religia în public, așa că au trebuit să se ascundă pentru a putea sărbători ceremoniile crezului lor, de obicei au făcut-o în locuri subterane, așa că au fost obligați să folosească lumini și torțe pentru a vedea. Și odată ce au putut construi altarele și templeleAu făcut-o în așa fel încât lumina să nu pătrundă deloc, din moment ce mica lumină din interiorul templelor a inspirat respect și venerație. Acesta este motivul pentru care se crede că aceasta a fost originea inserării lumânărilor în biserici. Și, deși la început au fost făcute din cauza lipsei de lumină, odată cu trecerea timpului, sunt văzute ca un element ornamental, făcând parte din decorarea oricărui eveniment.
Pe de altă parte, vela este numită și o bucată de pânză sau o foaie de plastic, care servește la propulsarea unei bărci, prin acțiunea vântului. Aceste pânze sunt clasificate ca: pânze pătrate sau pătrate, acestea se numesc astfel în funcție de dispunerea lor pe catarg, sunt aranjate în ordine crescătoare: cele ale catargului principal, cele ale clichetului și cele ale catargului mizzen. Navele cuțitului sunt numite astfel datorită poziției lor în centrul navei, care se întinde pe catarg.
La fel, există un sport numit regate de navigație, care constă într-o cursă de bărci cu pânze, care fac parte din unele discipline sportive.
