Un voal este un articol de îmbrăcăminte sau pânză suspendată care este destinat să acopere o parte a capului sau feței sau un obiect de o anumită importanță. Voalul are o istorie lungă în societățile europene, asiatice și africane. Practica a fost proeminentă în diferite moduri în iudaism, creștinism și islam. Practica voalării este în special asociată cu femeile și obiectele sacre, deși în unele culturi se așteaptă ca bărbații mai mult decât femeile să poarte un voal. Pe lângă semnificația sa religioasă de durată, voalarea continuă să joace un rol în anumite contexte seculare moderne, cum ar fi obiceiurile de nuntă.
Femeile de elită din Mesopotamia antică și din imperiile grecești și persane purtau vălul ca semn al respectabilității și al statutului înalt. Prima referință atestată la voalare este un cod de lege asirian mediu datând între 1400 și 1100 î.Hr. Asiria a avut legile limitative explicite precizate ce femeile ar trebui să urmărească și ce femeile nu ar trebui, în funcție de femeii de clasă, rang, și ocupația în societate. Sclavilor și prostituatelor li s-a interzis să vegheze și, dacă o fac, se confruntă cu pedepse severe.
Un voal numit flammeum era cea mai proeminentă trăsătură a rochiei purtate de mireasă la nunțile romane. Voalul avea o culoare galben intens care amintea de o flacără de lumânare. Flammeum a evocat și vălul Flaminica Dialis, preoteasa romană care nu putea divorța de soțul ei, marele preot al lui Jupiter și, prin urmare, a fost văzută ca un bun augur pentru fidelitatea pe tot parcursul vieții față de un singur om. Se pare că romanii au crezut că mireasa este „înnorată de un văl” și au conectat verbul nubere (a se căsători) cu nori, cuvântul pentru nor.
Sculpturile antice africane din rocă care descriu fețe umane cu ochi, dar fără gură sau nas, sugerează că originile litanului nu sunt doar pre-islamice, ci chiar preistorice. Purtarea litanului nu este văzută ca o cerință religioasă, deși se pare că oferă protecție magică împotriva forțelor răului. În practică, litham a servit drept protecție împotriva prafului și a temperaturilor extreme care caracterizează mediul deșert. Folosirea lui de către almoravizi i-a dat o semnificație politică în timpul cuceririlor lor.
