Este una dintre principalele forme ale hinduismului modern, caracterizată prin devotamentul față de zeul Vishnu și încarnările sale (avataruri). Un devotat al lui Vishnu este numit Vaishnava. Literatura vaishnava devotată care a apărut în scripturile sanscrite și vernaculare din secolul al X-lea până în secolul al XVI-lea rămâne o parte a cultului Vaishnava, deși este adesea completată de texte filozofice și narative scrise ulterior și orale.
Pentru Vaishnavas, realitatea absolută (brahman) se manifestă în Vishnu, care la rândul său se întrupează în Rama, Krishna și alți avatari. Prin avatarurile sale, Vishnu apără justiția tradițională în conformitate cu legea morală (dharma). Cele mai populare dintre avatare sunt Rama și Krishna. Rama este adesea descris în arta și literatura hindusă împreună cu consoarta sa Sita. Krishna își manifestă adevărata identitate ca Vishnu prietenului său războinic Arjuna în Bhagavad Gita, dar este adesea descris ca un tânăr frumos în compania lui Radha sau a altor gopis (lapte).
Diferitele secte ale închinătorilor lui Vishnu se roagă la el în moduri diferite. Pentru unii, scopul devoțiunii religioase (bhakti) față de Vishnu este eliberarea (moksha) de ciclul nașterii și al morții (samsara). Pentru alții, este sănătate și prosperitate în această viață, recolte bune, succes în afaceri sau copii prosperi. Majoritatea Vaishnavelor se așteaptă să petreacă eternitatea în prezența lui Vishnu după moarte.
Visnuismul cuprinde multe secte și grupuri care diferă prin interpretarea lor a relației dintre individ și Dumnezeu. Secta Sri Vaishnava, de exemplu, subliniază doctrina Vishishtadvaita („non - dualism calificat“) din Ramanuja, potrivit căreia, deși diferența lumea fenomenală este iluzorie (maya), cu toate acestea, este mediul prin care devotii îl pot accesa pe Dumnezeu. Un alt grup mărturisește dvaita („dualismul”) filosofului Madhva, credința că Dumnezeu și sufletul sunt entități separate și că existența sufletului este dependentă de Dumnezeu. Secta Pushtim Arg menține doctrina Shuddhadvaita(„Non-dualismul pur”) al teologului Vallabh Acharya, care nu declară lumea fenomenală ca o iluzie. Secta Gaudiya, fondată de Chaitanya, învață acintya-bheda bheda („dualitatea și non-dualitatea de neconceput”), credința că relația dintre Dumnezeu și lume este dincolo de înțelegerea umană. În plus față de aceste secte filosofice, multe alte grupuri Vaishnava sunt împrăștiate în India, adesea centrate pe temple sau sanctuare locale.
