Cuvântul exod derivă din latinescul „exodus” și din grecescul „ἔξοδος”, care înseamnă ieșire. Acesta se referă la a doua carte a bibliei, care este un text tradițional care relatează sclavia, care este situația în care o persoană este proprietarul de la un altul (stăpânul) evreilor din Egiptul antic, prin Moise, care i-a transferat în „Țara Promisă”.
Cartea Exodul face parte din canonul, care este un set de norme, reguli sau principii care guvernează comportamentul uman, în deplasarea artistică a unei activități stabilite, fiind conținut în Tora, care este rola cu textul care conține legea și moștenirea identitară a poporului israelit, constituită din baza și fundamentul iudaismului care formează una dintre cele cinci cărți ale Pentateuhului, care sunt principalele părți ale Bibliei ebraice. În creștinism, ei consideră cartea exodului ca parte a canonului găsit în vechiul testament.
Exodul este despre iudaism care vorbește, de asemenea, a religiei, tradiția și cultura poporului evreu, care sunt un grup de descendenți ai evreilor și israeliții vechi din estul Mediteranei, în cazul în care religia constituie un aspect care aparține poporului evreu precum și de tradițiile, practicile culturale, sociale și lingvistice. Este cea mai veche dintre religiile monoteiste, care este credința în existența unui Dumnezeu și este cunoscută sub numele de „religii ale cărții” sau „religie abrahamică”, unde se spune că sunt credințe monoteistecare recunosc o tradiție spirituală recunoscută împreună cu Avraam, împreună cu creștinismul, care este religia monoteistă abrahamică bazată pe viața și învățăturile atribuite lui Iisus din Nazaret și Islamul este cea bazată pe cartea Coranului, care stabilește ca o ipoteză fundamentală pentru credincioșii lor nu există alt Dumnezeu decât Allah și Muhammad este ultimul mesager al lui Allah.
