Acest cuvânt este folosit legal pentru a se referi la orice greșeală sau greșeală comisă, fie din neglijență, fie din ignoranță, la fel, se poate spune că eroarea este o greșeală făcută care încalcă normele morale sau religioase ale unei societăți. La nivel judiciar, o greșeală este privită ca o infracțiune care poate duce la o sancțiune. Pentru dreptul penal, acest termen este luat ca o contravenție, care constă în adoptarea unui comportament care contravine anumitor norme deja stabilite și care ar putea dăuna oricăror bunuri juridice, dar care, totuși, nu ajunge să fie apreciat ca un infracțiunea, deoarece consecințele acesteia nu sunt suficiente pentru a fi luate ca atare.
Pentru ca o persoană să fie acuzată de o greșeală, este necesar să îndeplinească mai întâi anumite condiții: tipicitate, ilegalitate și vinovăție. Odată ce procedura legală este desfășurată, legea este cea care determină dacă gravitatea faptului este suficient de mare pentru a fi considerată o infracțiune. Dacă consecințele faptului nu sunt grave, atunci sentința care trebuie executată este emisă, desigur, trebuie să fie o pedeapsă mai mică pentru a nu fi considerată infracțiune, totuși persoana vinovată trebuie să plătească oricum, în acest caz este judecată nu pedepsiți cu privarea de libertate, ci mai degrabă aplicați sancțiuni care să sensibilizeze, cum ar fi desfășurarea de activități comunitare.
În sfera religioasă, când o persoană comite păcat din ignoranță, este încă vinovată. În Biblie, cartea Levitical spune: „Dacă fiecare adunare a lui Israel este cea care face o greșeală, iar problema trece neobservată de adunare și ei fac oricare dintre lucrurile pe care Domnul le-a poruncit să nu se facă, făcându-se astfel vinovați”.
