Termenul „jihad” este folosit pe scară largă (adesea fără precizie) de către politicienii occidentali din mass-media. În arabă, cuvântul este conceptualizat ca „ luptă ” sau „luptă”; În regiunea islamică, aceasta ar putea însemna lupta internă dezvoltată într-o persoană împotriva instinctelor de bază (cum ar fi furia), aplicarea efortului de a fabrica o societate musulmană bună sau un război pentru credință împotriva credincioșilor.
Cuvântul „jihad” a fost folosit și de către savanții occidentali încă din anii 1990, a căror frecvență a crescut de la atacul terorist împotriva Statelor Unite din 9 noiembrie 2001, pentru a distinge sau clasifica drept non-violent. sau violent pentru musulmanii sunniți. Acest lucru se datorează faptului că musulmanii au o puternică convingere de a reorganiza guvernul și societatea în conformitate cu legea islamică, numită „sharai”.
Este important să subliniem că jihadiștii au o ideologie în care se afirmă că este necesară o luptă violentă, pentru a elimina obstacolele găsite pentru restaurarea legii lui Dumnezeu pe Pământ și apărarea comunității musulmane (cunoscută sub numele de cum ar fi ummah) împotriva celor necredincioși religiei, precum și a apostaților (oameni care au abandonat religia).
Dacă umma (comunitatea musulmană) este amenințată de un agresor, jihadiștii susțin că jihadul nu este doar o obligație colectivă a întregii societăți, ci și o datorie personală, care trebuie îndeplinită și de toți musulmanii în stare bună. precum și rugăciunile, ritualurile și postul în timpul Ramadanului sunt incluse în obligații. Termenul „jihad” nu este folosit de mulți musulmani, deoarece consideră că este o asociere greșită, care are un concept greșit între comportamentul religios nobil și violența ilegitimă.
În loc de jihadiști, aceștia folosesc termenul „ pervert sau păcătos ” împotriva tuturor acelor musulmani implicați în acte violente, susținând că au deviat sau contaminat învățăturile religioase. Deși toți jihadiștii împărtășesc aceleași obiective de bază, care sunt extinderea Islamului și evitarea pericolului care îi poate afecta poporul, prioritățile lor pot varia.
