Cuvântul pantof provine din turcescul „zabata”. Academia regală definește pantoful ca încălțăminte sau papuc, a cărui înălțime nu depășește glezna, cu o parte inferioară care are o talpă din piele sau alt material, iar restul încălțămintei respective este din piele, pâslă, pânză sau altă țesătură. Cu alte cuvinte, un pantof este o piesă vestimentară, folosită de oameni pentru a-și proteja picioarele în timp ce merg sau pentru a îndeplini diferite sarcini, dar în plus față de acestea, sunt folosite în prezent ca element de decor. În mod tradițional, în cele mai vechi timpuri, pantofii erau din piele, lemn sau țesătură, dar, de-a lungul anilor, au schimbat aceste materiale pentru cauciuc și plastic.
Istoria pantofilor datează din 7000 î.Hr. în Statele Unite unde a fost găsit primul pantof, mai degrabă o sandală, dar abia în 3500 î.Hr. a început să fie folosite pantofii din piele. Modelele acestor primele încălțăminte nu erau deloc complexe, erau doar „genți de picior” pe bază de piele pentru a proteja picioarele de frig, pietre și resturi. Dar din Evul Mediu au început să fie fabricate pantofi cu diferite materiale pentru cea mai bună adaptare a piciorului. Până în secolul al XVII-lea, pantoful din Europa era sinonim cu nobilimea și mulți artiști au creat pantofi cu stiluri noi și diferite pentru stăpânii lor; în cele din urmă la mijlocul secolului al XX-leaDatorită progreselor tehnologice, au început să creeze acești pantofi cu alte tipuri de materiale.
