Educația comunitară este participarea părinților și a organizațiilor naturale, a cadrelor didactice și a elevilor la funcționarea unităților centrale de învățământ, a zonei, a regiunii sau a nivelului multinațional, la managementul educațional, la definirea scopurilor sale generale, la realizarea decizii importante pentru viața școlară, răspunzând în mod adecvat și pertinent la nevoile multiculturale și multilingve.
Educația comunitară este o cale pentru formarea unui cetățean autonom. Pentru Paulo Freire reprezintă un proiect de viață, constituie o speranță emancipatoare care este înscrisă într-o etică profesională a educației în contexte de viață. Încă o dată problema „fiind în sine“ și „ a fi parte“ apare, speranța este de a proiecta oameni să învețe realitatea și să se gândească cum să transforme aceasta. Acesta este motivul pentru care se gândesc la relația profesorului cu comunitatea, înseamnă tăierea căilor directe cu realitatea care contextualizează școala. În acest sens, dincolo de relațiile de solidaritate și recunoaștere, o problemă, profesorul învață prin compararea nivelurilor sale teoretice cu practica vieții umane
Educația dintr-o perspectivă comunitară este legată de nevoile cognitive și de transformarea socială a persoanelor în cauză. Acest proces duce la o întâlnire permanentă cu „celălalt” pe care școala formală nu o prezintă și că omenirea rupe nevoia de a lucra în societate. Viața devine decorul pentru a învăța să rezolve, în fiecare zi, diversitatea dificultăților care apar. Experiența colectivului este o legătură intersubiectivă care devine o forță de gândire la realitate.
Pentru educația comunitară, prin propria sa definiție ontologică, este important să se ia în considerare relația de bază dintre conștiință și experiență. Gândirea înseamnă a trăi pentru a rezolva problema dintre realitate și viață și realitatea trăită. Conștiința nu poate rămâne în planul ideal, trebuie să transcende deoarece, dacă nu este lupta pentru o lume mai bună, ar fi sensul și valoarea perseverenței. Educația comunitară ar trebui să încurajeze reflecția asupra relației gândire-realitate. Gândirea poate fi o modalitate de a face progrese sexuale pentru a interveni în procese reale. Această intervenție este o rupere cu ființa contemplativă, astfel încât produce mișcări calitative ale gândirii și, prin urmare, ale acțiunii asupra realității.
Educația comunitară se bazează pe ceea ce se întâmplă în viață și de aceea pregătește omul să acționeze în viață. Pentru ca acest proces să fie îndeplinit, trebuie să trezească stări mentale care elimină cunoașterea bazei sale psihice, pentru a-și schimba dimensiunea ca bază a unei acțiuni comunitare. Trebuie remarcat faptul că educația comunitară este, prin definiție, obligatorie pentru realitate, deoarece trebuie să existe în armonie cu comunitatea și conținutul comunității.
