Jocul orientat este o sursă de beneficii mari. Copilul prin joc învață și cei mai buni profesori trebuie să fie părinții. Educarea copiilor prin joc trebuie considerată profund. Pentru Jean Piaget (1956), jocul face parte din inteligența copilului, deoarece reprezintă asimilarea funcțională sau reproductivă a realității în funcție de fiecare etapă evolutivă a individului.
Un aspect esențial în dezvoltarea individului sunt capacitățile senzorimotorii, care sunt cele care condiționează originea și evoluează jocul.
Piaget asociază trei structuri de bază ale jocului cu fazele evolutive ale gândirii umane: jocul este un exercițiu simplu (similar cu anima); joc simbolic (abstract, fictiv); și jocuri de noroc reglementate (colective, rezultatul unui acord de grup).
Jocul oferă o varietate de experiențe motorii. Îmbogățirea schemelor motorii se realizează prin diversitatea experiențelor și nu prin repetarea stereotipurilor. Mecanismele cognitive și motorii legate de percepție, luarea deciziilor și execuția sunt îmbogățite și se extinde și posibilitatea transferului de învățare.
Jocul reprezintă o situație de învățare contextualizată. Acțiunea motorie este inserată în situația globală, care constituie activitatea recreativă și se modifică prin adaptarea la circumstanțele schimbătoare ale fiecărei situații specifice, oferind acțiunea motorie de o semnificație mai mare. Reprezintă un mod spontan de a aduce copilul mai aproape de mediul său. Prin desfășurarea de activități ludice, copiii explorează, experimentează și interacționează cu mediul. Ei descoperă realitatea, își structurează cunoștințele despre lume și reorganizează aceste cunoștințe în lumina noilor descoperiri.
Jocul răspunde principiului globalității. Activitatea ludică implică individul în ansamblu. Realitatea interacțiunii constante între diferitele medii de învățare ca expresie a naturii umane în sine, este evidentă mai ales în joc. Deschideți căi în căutarea soluțiilor creative. Jocul propune o activitate care trebuie desfășurată și câteva reguli care trebuie îndeplinite, dar nu stabilește o singură strategie de rezoluție, ci deschide o multitudine de forme care dau naștere la căutarea alternativelor originale, la gândirea divergentă; pe scurt, la dezvoltarea capacității creative.
Jocul provoacă situații de interacțiune socială. Activitățile colective de petrecere a timpului liber implică existența unor relații între participanți: relații de confruntare, autoritarism, subordonare, colaborare, ajutor reciproc, atenție la nevoile altora, cooperare etc., ceea ce conferă jocului un caracter social, făcându-l un context important pentru învățare și dezvoltare personală în cadrul grupului. Toate aceste caracteristici fac din activitatea ludică un mediu educațional de neînlocuit în cadrul procesului de predare-învățare care are loc la orele de educație fizică.
