O lege este o normă legală, impusă de autoritățile competente din fiecare materie și jurisdicție (organe legislative sau competențe). Legile au caracteristici precum generalitatea, (care vizează toată lumea) constrângerea, (nerespectarea implică o sancțiune) obligatorie, (toată lumea trebuie să se respecte fără excepție), printre altele. Problemele sau situațiile care reglementează legile se pot referi la mandatul sau interzicerea unui anumit subiect.
O lege organică are ca principală caracteristică faptul că este dictată cu un caracter complementar al constituției unui stat, adică legea organică este necesară din punct de vedere constituțional pentru a reglementa sau reglementa anumite chestiuni specifice, fiind una dintre principalele sale funcționează formarea unei reguli pentru a dezvolta un precept sau o instituție. Aceste legi se ocupă, în general, de dezvoltarea libertăților publice și a drepturilor fundamentale, punând limite aplicării acestora, pentru a garanta conformitatea.
Legea organică care urmează să fie emisă necesită o serie de cerințe stabilite constituțional, cum ar fi îndeplinirea condițiilor extraordinare și printre acestea se numără majoritatea absolută sau calificată, astfel încât să poată fi aprobată; Acest lucru se datorează faptului că acest tip de lege se ocupă de chestiuni de mare importanță și importanță care implică întreaga societate și datorită ierarhiei pe care o are la nivel juridic, aceasta înseamnă, de asemenea, că o lege organică nu poate fi modificată cu ușurință sau prin voință propriu unui conducător.
Principala diferență care există între legile organice și legile ordinare este ierarhia pe care o are fiecare dintre acestea la nivel constituțional, legea organică fiind de rang ierarhic superior și, de asemenea, atât pentru legea organică, cât și pentru legea ordinară, competențele corespunzătoare pentru fiecare sunt diferiți. Și din acest motiv, dacă vedem importanța sa pentru fiecare națiune într-o gamă piramidală, în vârful acestei piramide se află constituția, apoi legea organică și dedesubt legea obișnuită și alte reglementări ale fiecărui stat.
Acest tip de lege a fost moștenit de multe țări, dar originea sa datează din dreptul francez, obținut din constituția franceză în 1958.
