Conducerea pedagogică este un echilibru inteligent între managementul pe termen scurt (leadership managerial) al funcțiilor administrative și o viziune pe termen lung (leadership vizionar) a funcțiilor didactice. În timp ce liderii nu pot neglija anumite funcții manageriale, predarea și învățarea sunt domenii de conducere academică în care liderii educaționali eficienți trebuie să aloce în mod consecvent majoritatea timpului lor. Predarea și învățarea se află în partea de sus a listei de priorități.
Managerii, de cele mai multe ori, au suficientă libertate pentru a stabili aceste priorități în instituțiile lor.
Conducerea pedagogică este, mai presus de toate, conducerea axată pe învățare. Această conducere nu are o preocupare, dacă nu o pasiune, pentru învățare care face ca acest concept să fie vital pentru actorii din sectorul educației, ceea ce implică mai degrabă un transfer de cunoștințe decât o concepție a activității lor ca constructor sau creator de cunoștințe. În această perspectivă, conducerea școlii este foarte complexă, deoarece sistemul are o proprietate emergentă care se află într-o echipă didactică în cadrul unui grup sau rețea de oameni care își împărtășesc experiența și al căror potențial didactic este eliberat în timpul unei misiuni.
Liderii pedagogici sunt intens implicați în problemele școlare care afectează în mod direct performanța de învățare a elevilor. Acest rol important depășește sfera conducerii școlii, deoarece implică pe alții. Principalii actori ai conducerii educaționale sunt:
- Personalul biroului administrativ (primar, coordonatori de curriculum etc.)
- Directorii și directorii adjuncți.
- Maeștrii învățăturilor.
Liderii pedagogici au cunoștințe despre referințele de lectură pedagogică și științifică pentru a-i ajuta în selectarea, recomandarea și implementarea materialelor didactice. Participarea liderilor educaționali la sesiuni de dezvoltare profesională sau conferințe profesionale îi ajută, de asemenea, să rămână atenți și acest lucru le oferă posibilitatea de a dezvolta și implementa munca de monitorizare. referințe esențiale de lectură
Hallinger (2003) a definit un model de conducere pedagogică cu mai multe categorii de practică, dintre care trei sunt remarcabile:
- Definiția misiunii școlii care include încadrarea și comunicarea obiectivelor școlii.
- Managementul programului de predare care include supravegherea și evaluarea predării, coordonarea programului și monitorizarea progresului elevului.
- Promovarea unui mediu de învățare pozitiv care include stimulente pentru profesori (promovarea dezvoltării profesionale, păstrarea orelor de curs, transparența educațională) și oferirea de stimulente pentru auto-studiu.
