Psihologie

Ce este sindromul burnout? »Definiția și sensul său

Anonim

Sindromul Burnout este un răspuns inadecvat la stresul cronic și se caracterizează prin prezentarea a trei dimensiuni, printre care se numără: oboseala sau epuizarea emoțională, depersonalizarea sau dezumanizarea și lipsa sau scăderea împlinirii personale în mediul de lucru. Sindromul Burnout apare la acei oameni care, datorită naturii muncii lor, trebuie să fie în contact frecvent și direct cu alte persoane, cum ar fi lucrătorii din domeniul sănătății, cei care lucrează în ramura educației sau în sfera socială.

Este important să rețineți că sindromul Burnout poate avea consecințe destul de negative, atât la nivel fizic și psihologic. Printre cele mai frecvente simptome se numără depresia și anxietatea, care sunt responsabile pentru marea majoritate a concediilor de boală.

Sindromul Burnout prezintă o simptomatologie destul de similară cu simptomele care sunt legate de stresul de muncă în general, dar în ciuda acestui fapt, în cazul Burnout-ului, intensitatea acestuia poate crește, în special în tot ceea ce este legat de modificări de comportament sau caracter. Printre care se pot găsi:

  • Modificări ale stării de spirit: acesta este unul dintre cele mai caracteristice simptome ale sindromului burnout. Este destul de obișnuit ca lucrătorul din această situație să devină iritabil și să aibă o dispoziție proastă.
  • Demotivare: individul își pierde orice iluzie pentru munca sa. Toate obiectivele și obiectivele fac loc dezamăgirii și gândul că trebuie să suporte situații de stres ridicat zi de zi care le depășesc capacitățile și fiecare zi de lucru devine nesfârșită.
  • Epuizare mentală: uzura progresivă generează sindromul Burnout în rezistența la stres cauze afectate este în scădere, motiv de ce la corpul costa mai mult și mai mult de lucru pentru a face față factorilor care cauzează stresul.

În ciuda progreselor dezvoltate de cercetarea în domenii specifice, chiar și astăzi există poziții diferite în ceea ce privește tipul de intervenție care este cel mai consecvent la corectarea acesteia: fie de tip individual, accentuând acțiunea psihologică, fie de de tip social sau organizațional, care afectează condițiile de muncă.