Sindromul Sjogren este o boală autoimună pe termen lung în care sunt afectate glandele producătoare de umiditate ale corpului. Acest lucru duce în principal la dezvoltarea unei guri uscate și a ochilor uscați. Alte simptome pot include pielea uscată, tuse cronică, uscăciune vaginală, amorțeală la nivelul brațelor și picioarelor, senzație de oboseală, dureri musculare și articulare și probleme cu tiroida. Cei afectați prezintă un risc mai mare (5%) de limfom.
Ce este sindromul Sjogren
Cuprins
Este o tulburare autoimună în care același organism atacă glandele salivare și lacrimale, determinând ochiul și gura să rămână uscate, precum și având repercusiuni negative asupra altor organe ale corpului. Această afecțiune poate fi suferită de persoanele de orice vârstă, deși este în mare parte suferită de persoanele cu vârsta peste 40 de ani, femeile fiind cele mai predispuse să sufere de ea.
Acest lucru poate provoca chiar și boli precum lupusul (o altă boală autoimună, adică care determină atacul aceluiași organism), astfel încât atât pielea, cum ar fi rinichii, inima și plămânii, printre alte organe, pot fi afectate. De asemenea, poate declanșa o artrită reumatoidă, caracterizată prin inflamația articulațiilor. Consecințele a ceea ce provoacă în imaginile sindromului Sjogren pot fi mai bine înțelese.
Această tulburare este numită de oftalmologul suedez Henrik Sjögren (1899-1986), deoarece teza sa despre keratoconjunctivită a servit drept pilon fundamental pentru descoperirea acestei afecțiuni. Între 0,2% și 1,2% din populație sunt afectați, iar jumătate au forma primară și jumătate forma secundară. Femeile sunt afectate de aproximativ zece ori mai mult decât bărbații și de obicei începe la vârsta mijlocie; cu toate acestea, oricine poate fi afectat. Dintre cei fără alte tulburări autoimune, speranța de viață în sindromul Sjogren este plină de speranță, deși vor continua să sufere de uscăciune.
Simptomele sindromului Sjogren
- Keratoconjunctivita sicca, care provoacă arsuri în ochi și senzația unui corp străin în ele.
- Gură uscată din cauza lipsei de salivă suficientă, provocând dificultăți la înghițire și consumul de alimente solide și uscate.
Scăderea simțului gustului
- Salivația devine gros.
- Piele uscată cu erupții cutanate și nas uscat.
- Simptomele nu sunt suficiente pentru a pune un diagnostic al sindromului Sjogren; În plus, este necesar să se efectueze o serie de teste, cum ar fi analize de sânge, examene oculare, teste imagistice de diagnostic și, în alte cazuri, o biopsie.
Posibile complicații
- Acest lucru poate declanșa sindromul Sicca, care încorporează și uscăciunea vaginală și bronșita cronică.
- Sunt afectați mușchii (miozita), rinichii, vasele de sânge, plămânii, ficatul, sistemul biliar, pancreasul, sistemul nervos periferic (neuropatia senzorimotor axonală distală sau neuropatia periferică cu fibre mici) și creierul.
- Bolile gastrointestinale sau esofagiene precum GERD, aclorhidria, gastropareza, greața și arsurile la stomac se pot dezvolta în unele cazuri clinice sindromul Sjogren.
- Durerea cronică însoțită de oboseală și confuzie mentală.
- Unii oameni pot dezvolta tulburarea Raynaud, care constă în îngustarea vaselor de sânge din mâini și picioare, schimbarea culorii acestora.
- Umflare sau cancer la nivelul ganglionilor limfatici.
- Datorită uscăciunii, se pot dezvolta probleme de vedere și, în ceea ce privește gura, persoana poate dezvolta cavități și candidoză orală.
Cauzele sindromului Sjogren
Deși cauza exactă este neclară, se crede că implică o combinație de factori genetici și un factor declanșator de mediu, cum ar fi expunerea la un virus sau bacterii. Poate apărea independent de alte probleme de sănătate (sindromul Sjögren primar) sau ca urmare a unei alte tulburări a țesutului conjunctiv (sindromul Sjögren secundar).
Inflamația care rezultă dăunează progresiv glandelor. Diagnosticul se face prin biopsia glandelor producătoare de umiditate și teste de sânge pentru anticorpi specifici. La biopsie, există de obicei limfocite în glande.
Cauzele emoționale ale sindromului Sjogren nu sunt excluse, deoarece se crede că stresul și epuizarea emoțională ajută la scăderea apărării organismului, fiind mai predispuse la contractarea unei boli.
Factori de risc
Deși oricine poate suferi de această boală, trebuie remarcat faptul că:
- Nu este la fel de frecvent la copiii mici.
- Se manifestă mai ales la persoanele cu vârsta peste 40 și 50 de ani.
- Se manifestă mai frecvent la femei decât la bărbați.
- Persoanele cu antecedente de boli autoimune prezintă un risc mai mare de a suferi de aceasta.
- În mod similar, cei care suferă de o afecțiune reumatică, cum ar fi osteoporoza, artrita, lupusul, osteoartrita, fibromialgia sau guta.
Tratamentul sindromului Sjogren
Acest sindrom nu are leac cunoscut. Cu toate acestea, există tratamente care pot ajuta la reducerea simptomelor, astfel încât pacientul să își poată îmbunătăți calitatea vieții. Tratamentul se îndreaptă către simptomele persoanei:
- Pentru ochii uscați, pot fi încercate lacrimi artificiale, medicamente pentru reducerea inflamației, dopuri cu puncte sau intervenții chirurgicale pentru închiderea canalelor lacrimale.
- Pentru o gură uscată, se pot folosi gumă (de preferință fără zahăr), înghițituri de apă sau un înlocuitor de salivă.
- La cei cu dureri articulare sau musculare, ibuprofenul poate fi utilizat. Medicamentele care pot provoca uscăciune, cum ar fi antihistaminice, pot fi, de asemenea, oprite.
- Pentru infecțiile cu candida, se recomandă medicamente cu active miconazolice.
- În mod similar, se recomandă medicamente antireumatice și inhibitori ai necrozei tumorale.
- În obiceiurile zilnice, se recomandă să beți suficientă apă și să evitați să beți băuturi alcoolice.
