În mediul poetic, versul liber se numește acea expresie care se distinge prin faptul că nu depinde de o rimă sau de un anumit metru. Aceste tipuri de versuri se mai numesc „versuri libere” și se referă la toate tipurile de versuri care nu au o rimă sau o consoană impecabilă (adică atât sunetele vocale, cât și cele consonante împărtășesc rima); și nici nu prezintă rima inexactă sau asonantă (adică versuri care rimează doar ultimele sunete vocale).
Din acest motiv, versurile care nu sunt asociate cu niciun alt vers al scrierii prin rimă. Cu toate acestea vers liber, rămâne faptul că, versetele, o parte elementară în ceea ce este o compoziție și nu trebuie să fie confundată cu lipsa de rimă un poem în proză, ca și cum nu rima cu unul pe altul; este încă o poezie, cu calitățile sale muzicale și ritmice.
Iată câteva dintre singularitățile versetelor libere:
- Nu are reguli metrice sau ritmice.
- Versul liber este mult mai complex decât versurile obișnuite.
- Acest tip de vers impune poetului să dezvolte un anumit cod de expresie poetică.
- Parantezele dintre un vers și altul îi conferă o identitate semnificativă deosebită.
- Modul în care este structurat poemul și întinderea strofei inspiră starea sufletească a autorului.
Acest gen de versuri a fost utilizat pe scară largă în perioada avangardistă, de diverși poeți suprarealisti. Acest lucru se datorează faptului că aceste versuri au făcut posibil ca poeții să se exprime mai liber, folosind figuri retorice, cum ar fi metafora, care a fost folosită pe scară largă în compozițiile poetice spaniole.
